Alba Iulia a jucat întotdeauna un rol important în istoria Transilvaniei. Prima sa incintă a fost castrul Legiunii romane XIII Gemina, peste ale cărui ruine s-a construit cetatea medievală, centrul administrativ şi ecleziastic al Transilvaniei. Cetate a fost fortificată în secolul al XVIII-lea după planurile lui G. M. VISCONTI. Elementele cele mai reprezentative ale fortificaţiei Vauban de azi sunt porţile monumentale, bogat sculptate în stilul baroc.

Ruina cetăţii aflate în centrul oraşului era odinioară sediul ramurii dn Şimleu a familiei BÁTHORY. Exista aici deja înaintea anului 1508 o curie, care a fost transformată, între secolele XVI–XVII, într-o cetate rectangulară, întărită de trei turnuri circulare, respectiv una rectangulară. Această cetate interioară a fost protejată de o altă cetate cu bastioane în formă de pană. Până în prezent s-au păstrat doar două turnuri circulare, două bastioane, clărirea porţii cetăţii exterioare şi fragmente din zidul de incintă, conservarea şi restaurarea lor este în curs.