Ruinele de la Deva constituiau cândva una dintre cele mai importante cetăţi regale din valea Mureşului. În forma sa actuală cetatea este alcătuită din patru incinte fortificate, dintre care cea mai importantă este cetatea de sud de formă neregulată, aproximativ ovală cu orientare est-vest. În timpul revoluţiei de la 1948-49 a explodat depozitul de praf de puşcă din cetate, care se află în stare de ruină de la acea dată. Conservarea acestei atracţii turistice este în curs de desfăşurare.

Fortificaţia oraşului Orăştie este formată de fapt din biserica reformată şi cea evanghelică, care sunt protejate de o incintă din secolul al XV-lea, fortificată cu trei bastioane şi trei turnuri de colţ. Cercetările arheologice au dovedit existenţa unei cetăţi de pământ din secolele X-XI, respectiv au relevat o rotondă din piatră, care, datorită poziţiei sale strategice, a fost probabil şi ea fortificată. Cetatea de pământ a fost demolată deja în secolul al XII-lea, însă turnul său de piatră a fost înglobat în cetatea ulterioară, zidăria sa fiind vizibilă şi astăzi.

Sarmizegetusa Regia a fost capitala – sediul politic şi religios al Daciei. Şi-a atins perioada de înflorire sub domnia lui Decebal, când cetatea, construită din blocuri de piatră masive (murus dacicus) se întindea peste patru terase, incluzând şi un teritoriu sacru (unde se pot vedea faimoasele sanctuare circulare). Cetatea a fost demolată în urma poruncii împăratului TRAIAN. În 1999 a fost inclus, împreună cu alte cetăţi dacice, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Castelul de la Huneadoara este una dintre cele mai bine păstrate monumente arhitecturale transilvănene din secolul al XV-lea, oglindirea cea mai fidelă a palatului distrus de la Buda al regelui Sigismund de Luxemburg. Fortificaţia de piatră, ce constituie nucleul castelului, a fost construit în secolul al XIII-lea, apoi modernizată şi transformată între 1430-40 de către guvernatorul Ioan DE HUNEDOARA, respectiv fiul său, regele Matia. Aspectul său actual se datorează restaurărilor discutabile din secolele XIX-XX.

Antecedentul cetăţii Oradei, întemeiată conform tradiţiei de regele Sf. Ladislau, a fost o cetate de pământ, care a fost întărită treptat cu ziduri de piatră, după care înlocuită în perioada renascentistă (1586-1629) de o fortificaţie de formă pentagonală, cu câte un bastion la colţuri. În interiorul acestei cetăţi de graniţă se află un palat princiar, tot de formă pentagonală, construită în perioada Renaşterii târzii. În secolul al XVIII-lea funcţiona ca şi cazarmă, ceea ce a rezultat construcţia a unei seii de anexe.