Preț:
Preț în EUR:
Descarcă:
Rezumat:
Calificate adeseori, în practica intervenţiei asupra patrimoniului construit, ca zone de sacrificiu, suprafeţele arhitecturale se află într-o permanentă instabilitate a statutului lor. Rezultat al confruntării între aspectul şi structura unui edificiu de patrimoniu, epiderma unei construcţii suferă clasări şi declasări condiţionate de oscilaţiile doctrinare din domeniul conservării-restaurării, evoluţia mentalităţii, a vieţii spirituale, conjuncturile de natură politică, socială sau economică. Comentariul nostru se desfăşoară în jurul a trei probleme majore: identificarea argumentelor din domeniul teoriei restaurării privind conservarea suprafeţelor arhitecturale în sensul cel mai vast, de la tencuielile de finisaj la picturile murale; conservarea suprafeţelor arhitecturale ca arheologie: rolul cercetării stratigrafice în ansamblul operaţiunilor de conservare-restaurare a patrimoniului construit; reperele metodologice în restituirea suprafeţelor arhitecturale: problema estetică; problema tehnică.
Cuvinte cheie: suprafeţe arhitecturale, imagine, epiderma arhitecturală, intervalul istoric, viziune arheologică, cercetarea stratigrafică, lacune, reintegrarea lacunelor, autenticitate