Preț:
Preț în EUR:
Rezumat:
Elaborarea Codului Patrimoniului trenează de multă vreme, cauzele întârzierii fiind legate de modul de abordare a concepţiei codului şi de lipsa unei coeziuni politice în jurul ideii de reformă în domeniul patrimoniului cultural. Încercarea de a porni de jos în sus, asamblând actualele legi ale patrimoniului şi peticindu-le prin integrarea a nenumărate sugestii sau propuneri ale specialiştilor sau societăţii civile, pare sortită eşecului. Calea cea mai potrivită, abordată de actuala comisie de elaborare a codului, precum şi de predecesoarea acesteia, este cea care pleacă de sus în jos, de la un set de principii general aplicabile patrimoniului cultural în general, propunând măsurile de reglementare care să dea forţă juridică acestor principii şi lăsând apoi loc unor direcţii bine identificate în lege, care să poată fi detaliate mai departe prin norme. Acest mod de lucru împarte problema în trei paliere. Primul este cel politic, responsabil de acceptarea în societate a principiilor de bază, pas indispensabil pentru eficienţa legii prin identificarea şi recunoaşterea explicită a scopurilor pentru care reglementăm problema patrimoniului.
Palierul al doilea este cel tehnic, cel ce permite structurarea enunţurilor legislative şi definirea exactă a unui text de lege unitar, suplu şi clar, şi care să fie menit a susţine procesele administrative şi nu de a descrie ştiinţific şi procedural practicile profesionale din domeniile patrimoniului. Cel de-al treilea palier este cel administrativ, în sensul capacităţii de furnizare a datelor statistice ale proceselor birocratice şi juridice ce blochează în prezent buna administrare a patrimoniului cultural şi în sensul capacităţii de a determina măsurile de detaliere a legii prin norme. Toate aceste trei paliere formează o piramidă logică, zona administrativă fiind subsecventă celei tehnice, care, la rândul ei, este subsecventă celei politice, iar cele trei nu pot funcţiona practic decât strânse într-un pachet unitar.
Aplicaţia practică a acestei scheme logice în domeniul restaurării structurilor portante ar putea fi următoarea:
1. Acceptarea la nivel politic a principiului prezervării autenticităţii ce poate presupune derogări de la normele tehnice aplicabile construcţiilor noi, principiu ce lipseşte în prezent.
2. Întărirea tehnică a comisiilor de avizare ce decurg din acest deziderat al autenticităţii prin menţionarea xplicită în lege a sursei autorităţii deciziilor acestora în principiile doctrinare universal acceptate în mediul specialiştilor.
3. Preluarea administrativă a normelor tehnice existente în alte părţi ale lumii şi adaptarea lor de urgenţă la necesităţile româneşti, dată fiind incapacitatea administraţiei actuale de a produce normele derogatorii necesare.
Cuvinte cheie: politică, administraţie, legislaţie, normativ, comisie, Codul Patrimoniului

