Preț:
Preț în EUR:
Rezumat:
Apărut în mijlocul unei mlaștini, la punctul incert de întâlnire dintre râurile Timiș și Bega, orașul Timișoara a crescut, s-a fortificat, a devenit „capitala” orientală a unei bucăţi din Imperiul Otoman, a fost demolat și reconstruit, pentru ca 300 de ani mai târziu să se pregătească să devină din nou capitală, de data aceasta culturală, a Occidentului. Între cele două etape, orașul medieval a fost adaptat cutumelor urbane otomane, în vreme ce orașul habsburgic a șters orice urmă anterioară, fiind clădit ex-nihilo printr-o transformare brutală a peisajului. La trei secole distanţă de acest gest fondator, pieţele trasate de urbaniștii vechiului imperiu sunt reabilitate, proces prin care trecutul otoman începe să se întrevadă, ghicit, pe sub epiderma groasă a moștenirii habsburgice, austro-ungare și române ști. Acest lucru se întâmplă într-un moment de cumpănă pentru Europa, care pare mai degrabă definită de orașele sale, ca poli de dezvoltare regională, decât de vechile graniţe trasate de luptele dintre imperii. Articolul de faţă survolează, succint, în paralel evoluţia istorică multistratificată a orașului și perspectivele sale de dezvoltare contemporană.