Preț:
Preț în EUR:
Descarcă:
Rezumat:
Faptul că tematica amenajărilor peisagistice istorice transilvănene este încă deosebit de rar vizitată de către cercetători poate avea diverse cauze: o lungă perioadă de timp caracterizată de un slab interes pentru recunoaşterea şi promovarea valorilor unui trecut blamat de autoritatea politică; interesul de dată recentă pentru istoria amenajărilor peisagistice transilvănene, impulsionat de interesul manifestat pe plan internaţional pentru amenajările peisagistice şi valorificarea lor; dar şi numărul mic al surselor documentare accesibile, datorită căruia orice tentativă de cercetare a vreunui aspect privind amenajările peisagistice istorice transilvănene ajunge să fie asimilată cu o lucrare de pionierat, de schiţare a unei prime căi de-a lungul căreia, pe viitor, să se poată cerceta mai lesne. Inevitabilele inexactităţi, chiar erori, împreună cu efortul substanţial pe care îl solicită (inclusiv prin atenta investigaţie pe teren necesară) fac adesea puţin atractivă această cale. Dacă sursele documentare sunt puţine, trebuie să remarcăm totuşi, că lipsa lor se resimte mult mai acut în cazul grădinilor rezidenţiale transilvănene decât în cazul parcurilor publice urbane transilvănene. Articolul de faţă îşi propune o trecere în revistă a tipurilor de surse documentare relevante pentru studiul începuturilor parcurilor publice urbane transilvănene,3 demarând astfel o schiţă istoriografică a temei, schiţă al cărei punct final urmează încă a se concretiza.
Cuvinte cheie: parc istoric, parc public urban, spaţiu public, surse documentare, Transilvania