Preț:
Preț în EUR:
Descarcă:
Rezumat:
România nu e singura ţară din estul Europei care, în perioada următoare schimbărilor de regim din jurul anilor ’90, are dificultăţi serioase privind protecţia ansamblurilor şi monumentelor istorice. Cauzele sunt numeroase şi ţin de factorii care au acţionat şi acţionează în domeniu, de la legislaţie, administraţie, mentalităţi diverse, până la agresivitatea “modernizării” cu orice preţ. Evident, un loc aparte îl au afacerile imobiliare care vizează ariile urbane cele mai centrale sau preţioase, cele în care preţul terenului pare a fi singurul care reglează procesul. Dacă clădirile istorice clasate sunt reabilitate corect, conform reglementărilor specifice domeniului, clădirile aparţinând ansamblurilor protejate (centre istorice, cartiere rezidenţiale istorice sau tradiţionale, complexe industriale sau de infrastructură istorică etc.) sunt considerate “monumente de grad inferior” şi sunt supuse celor mai ciudate procedee de reabilitare, amplificare sau conversie-reconversie.
Cuvinte cheie: protecţia monumentelor istorice, arii urbane istorice,
studii de caz, România