Transsylvania Nostra Journal

În prima jumătate a anilor ’90, cei care doreau să acumuleze într-un mod organizat informaţii (incluzând şi cunoştinţe de cultură generală profesională) privind patrimoniul construit (clădirile istorice şi în special structurile portante istorice) erau nevoiţi să urmeze în străinătate stagii de protecţia monumentelor istorice (majoritatea la Budapesta).Numărul specialiştilor cu studii a crescut lent. În 1998, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) s-a lansat Cursul Postuniversitar de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit, co-organizat de Fundaţia Transilvania Trust (FTT) pe baza cursului similar de la Universitatea Tehnică din Budapesta (axat mai mult pe probleme de structuri) ajuns acum la cea de a 7-a promoţie. Odată cu intrarea în vigoare a Legii Protejării Monumentelor Istorice (422/2001) s-a demarat atestarea specialiştilor, în cadrul căreia obţinerea unei diplome de stagiu de specializare nu este condiţie eliminatorie, dar se calculează ca experienţă. Nu există însă o listă a stagiilor acceptabile şi inacceptabile, astfel încât orice curs care are în titlu una dintre expresiile „reabilitare”, „consolidare”, etc. poate fi convertit în ani de experienţă.

După 2008, odată cu începutul crizei, când numărul construcţiilor noi s-a redus drastic, interesul pieţei construcţiilor s-a axat pe intervenţii pe clădiri existente, astfel că a crescut şi interesul pentru cursurile specifice de masterat ale Universităţilor Tehnice.

La început, în ultimul deceniu al secolului trecut, cei specializaţi în reabilitarea clădirilor istorice şi-au impus cu greu punctele de vedere profesionale în faţa maiştrilor, şefilor de şantiere, diriginţilor şi inspectorilor, cu care nu vorbeau acelaşi limbaj tehnic şi de specialitate.

Azi situaţia este mult mai nuanţată dar deloc liniştitoare. Ne întrebăm cum pot ajunge la concluzii comune un absolvent de curs postuniversitar sau o nouă generaţie de tineri specialişti educaţi în colectivele de cercetare- proiectare conduse de specialişti cu experienţă de 20 de ani în domeniul structurilor portante istorice şi un absolvent al masteratului din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN), în cadrul căruia fenomene şi expresii ca: respiraţia structurii, materialele şi concepţiile structurale istorice, compatibilitate sau valorile înglobate de acestea, nu sunt abordate la nici un nivel, precum nu sunt menţionate ca necesare alte studii decât cele geotehnice.

Prezenta lucrare analizează conţinutul cadru al cursurilor de Consolidarea structurilor din zidărie şi activitatea de cercetare-proiectare din cadrul cursului de Patologia şi reabilitarea structurilor din lemn, în comparaţie cu principiile predate în cadrul specializării postuniversitare UBB-FTT şi principiile internaţionale.

 

Cuvinte cheie: e ducaţie, s tructură p ortantă i storică, p atologie, d iagnostică, consolidare, intervenţie