Transsylvania Nostra Journal

Bisericile monument istoric realizate din lemn se găsesc răspândite în întreaga Europă, din Scandinavia şi până la Marea Mediterană. Ele constituie valori ale patrimoniului cultural universal datorită tehnicilor tradiţionale de realizare a îmbinărilor, precum şi a sistemelor structurale unicat, care variază de la o zonă geografică la alta. Acestea sunt remarcabile şi datorită picturilor realizate direct pe structura de rezistenţă din lemn a bisericilor. În România există multe biserici monument istoric realizate din lemn, răspândite pe întreaga suprafaţă a ţării. Bisericile de lemn din Banat sunt identice şi cu cele din zona de graniţă a Serbiei şi Ungariei cu România, şi au traversat împreună de-a lungul secolelor catastrofe naturale, epidemii, războaie şi ideologii care au dus la dispariţia unui mare număr dintre ele. În prezentul articol sunt prezentate degradări ale structurii portante istorice a acestor biserici din Banat şi metode de consolidare moderne, studiate în cadrul unor contracte de cercetare dezvoltate de universităţi din Europa şi prezentate în cadrul unor conferinţe internaţionale. Autorii prezintă în cadrul articolului o soluţie de consolidare alternativă la cele realizate până în prezent la alte biserici de lemn monument istoric din România, îmbinând tehnologii de consolidare devenite deja clasice

cu unele inovative, dezvoltate pe plan mondial în ultimii ani.

 

Cuvinte cheie: structuri portante istorice, degradări structurale, biserici de lemn, metode de consolidare